Descriere
Punctul sanitar e o baracă de culoarea baițului, într-o mică lizieră de salcâmi, singura vegetație în acest ținut de piatră și de praf. Două încăperi proaspăt văruite, dintre care una e dormitorul sorei. Se pare că vrea să uite un amor nefericit. (Eu nu vreau să uit nimic.)
Și-a pus la geamuri perdeluțe de tifon, albe; patul de fier e vopsit în alb. Masa, acoperită cu un cearșaf alb, scrobit. Masă de brad, două scaune și un cuier. Toate astea le-am zărit din pragul ușii deschise a celeilalte încăperi, postul de prim-ajutor. Aici, canapeaua și masa, casolete, instrumentele, pensele, toate lucesc de-ți iau ochii. Registrul e învelit în hârtie albastră, cum își învelea, probabil, de curând cărțile de școală. Sunt sigur că am de-a face cu o premiantă întâi. (Destinul meu.) În dulăpiorul cu medicamente, totul în ordine. În sufletul meu, furtuna a trecut și a lăsat în urmă liniște, gol.
— Mi-a intrat o așchie în deget.
— Când s-a-ntâmplat pocinogul? — și fără s-o intereseze răspunsul meu, a început să se pregătească pentru o mică intervenție chirurgicală.
Am refuzat.
— Bunica se trata cu foi de pătlagină — am spus.
— Tratează-te ca bunica, dar eu îți fac o injecție anti-tetanică.
E agresivă ca Voica. Dar ce dulce era Voica uneori…
— De ce n-ai pus toată fiola? — am întrebat-o când dădeam să plec.
— Eu nu te întreb cum faci amestecul de nisip și alte mișmașuri. Am auzit că se taie ca o maioneză și că o luați mereu de la început.
Așchia mi-a tras-o cu penseta, dar a trebuit să-mi panseze și alt deget la care mă lovisem cu ciocanul.
