De la junglă la stepă
„Ultima epocă a oracolului din Cuma a sosit, […]
deja o nouă descendență coboară din înălțimile cerului”.
Virgiliu, Ecloge, Ecloga a 4-a
O profeție scrisă în Purana, texte hinduse antice, vorbește despre apariția unei noi ere, a unei noi umanități, condusă de Kalki, un descendent al dinastiei Lunii. Momentul marii schimbări este numit perioada în care se încheie așa-numita “Kali Yuga”, iar mulți cercetători spun că această perioadă coincide cu cea actuală. Perioadele Yuga sunt epocile în care este împărțită evoluția vieții pe planetă, potrivit concepției hinduse.
Acestea sunt: Satya Yuga, Epoca de Aur; Treta Yuga, Epoca de Argint; Dvapara Yuga, Epoca de Bronz; Kali Yuga, actuala Epocă de Fier.
În Linga Purana se citesc propoziții ca acestea: “Spre sfârșitul Kali Yuga, hoții vor jefui hoții. “Oamenii respectabili se vor retrage din politică”. “În piețe se vor vinde alimente prefierte”. “Nimeni nu va trăi durata normală a vieții, care este de o sută de ani”. “Riturile vor decădea în mâinile oamenilor fără virtute”. “Bărbații se vor ucide între ei și vor ucide și copii, femei și vaci”. “Cu toate acestea, unii vor atinge perfecțiunea într-un timp foarte scurt”. “Meritele obținute într-un an în Treta Yuga pot fi obținute într-o lună în Dvapara, într-o zi în Kali Yuga” (Linga Purana, II, cap. 39).
Haosul și întunericul din Kali Yuga sunt un teren fertil pentru înflorirea unei treziri.
Pentru filozoful Nietzsche, haosul pe care omul îl poartă în el este începutul apusului care duce la nașterea Supraomului: „Vă spun eu: trebuie să ai deja haos în tine însuți pentru a da naștere unei stele dansatoare ”.1
Perfecțiunea despre care vorbește Purana, ce poate fi atinsă într-un timp foarte scurt în Kali Yuga, coincide cu apariția unei noi ere de aur și cu întoarcerea unei umanități de ființe trezite.
Dacă nu vrei să ratezi ocazia de a te naște la sfârșitul lui Kali Yuga, dacă vrei să faci din haosul vârstei tale o sursă de putere în loc de o pedeapsă, trebuie mai întâi de toate să îți imaginezi acea perfecțiune despre care vorbește Purana, pentru că nimeni nu poate realiza ceva ce nu-și poate imagina.
Poți vedea această perfecțiune în primul rând ca pe o desăvârșire: activarea deplină a potențialului pe care îl porți în tine; trezirea deplină a darurilor și talentelor tale.
Purana are o viziune ciclică asupra timpului: epocile se succed într-un cerc care nu se termină niciodată. Venirea Omului Suprem, a neamului celor binecuvântați care locuiesc în epoca de aur, așa cum o numea poetul grec Hesiod – care, ca și autorii Purana, credea în natura ciclică a epocilor – este trezirea unui om foarte vechi, o creatură care a existat înainte de apariția civilizației actuale. Această civilizație este conturată ca un act de aroganță a omului asupra naturii sau, în cuvintele lui Ungaretti, ca „un act împotriva naturii” (ascultați interviul lui Pasolini cu Ungaretti intitulat „Che cosa è la normalità”). Omul primitiv care a existat înainte de această civilizație, departe de a fi doar o creatură apropiată de stadiul animal, purta în el, ca o marcă înregistrată, semnul fericirii primordialului.
Începe să produci o viziune a unui nou tu în care mintea rațională nu este singura voce care discerne realitatea, care filtrează și procesează percepțiile. Pune mintea alături de un instinct puternic, capabil să perceapă ritmul naturii și armoniile celeste care îți permită să te raportezi la stele și la planetele îndepărtate adulmecând aerul sau observând zborul licuricilor, în locul ochiului rece și, deși puternic, încă limitat al unui telescop astronomic, apoi combină o voință impecabilă și lasă toate aceste facultăți să fie ghidate de inimă: așa vei avea omul într-o mare expresie a potențialului său.
Ajungerea la exprimarea omului integral în tine însuți este naturală și rapidă în această epocă, deoarece toate condițiile sunt favorabile: calea este deschisă. O spun vechile Purana, dar și filosofi și psihologi moderni de top, experți în evoluționism, precum indianul Sri Aurobindo, care a vorbit despre posibilitatea unei „accelerări evolutive” pentru omul epocii noastre, și americanul Ken Wilber, care a subliniat că însuși sentimentul de frustrare pe care îl simte omul modern este principalul simptom al impulsului evolutiv care îl însoțește.
Adevărul este că nu trebuie să se schimbe lumea, ci mai degrabă să schimbăm lumea.
Lumea se află în ochii privitorului. A schimba lumea înseamnă a schimba perspectiva privirii.
Marea transformare care duce la nașterea Omului Suprem este o schimbare a privirii, o transformare a perspectivei.
Eu numesc homo imaginalis această creatură care se va naște în voi din activarea tuturor darurilor și talentelor voastre, pentru că viziunea omului nou este o viziune imaginală. Prin cuvântul imaginal, filosoful și iranologistul Henry Corbin și marii părinți ai viziunii imaginale – precum James Hillman, Giulio Maria Chiodi, pentru a cita două exemple foarte apropiate mie – intenționează să indice zona de graniță, pragul liminal dintre conștient și inconștient, dintre viață și moarte, dintre veghe și somn, adică dintre două stări care se estompează neîncetat una în cealaltă și se generează reciproc până la punctul în care niciuna nu există în realitatea sa individuală, separată. În realitate, există doar relația lor și, întrucât această relație implică o dăruire neîncetată, ea poate fi definită ca o condiție și o stare sacră de iubire. Imaginalul este produsul direct al relației, al sacrului, al iubirii. Și aici, pe acest pământ de la granița dintre spațiu și neant, în punctul exact al întâlnirii dintre vizibil și invizibil, dintre uman și divin, se generează toate imaginile pe care le trăim și propriile noastre imagini.
Homo imaginalis este omul capabil să fie conștient de această cale de mijloc. Homo materialis vede doar o parte: fie somn sau veghe, fie conștient sau inconștient, fie viu sau mort. Homo imaginalis este un act de conștiință extins, capabil să cuprindă cele două dimensiuni: vizibilul și invizibilul, împreună.
Această expansiune a conștiinței este fezabilă astăzi, calea este deschisă; cei care simt nevoia de schimbare, pentru că simt frustrare, nu trebuie să amâne.
