Scrisoarea unei necunoscute – Stefan Zweig

Am ramas la tine toata noaptea….

Cand deschisesem ochii in intuneric si te-am vazut alaturi,m-am mirat ca nu sunt stele deasupra mea,atat de tare simteam cerul-nu,niciodata n-am regretat nimic,multumita acelui ceas.Mai stiu si ca ,in timp ce dormeai,in timp ce-ti auzeam rasuflarea si-ti simteam trupul atat de aproape de mine,am plans de fericire in intuneric.Dimineata am plecat devreme,grabita.